ED_mic

Eli Driu

Puţin despre mine, ceva despre fotografia de stradă şi mai mult despre oameni
Mă numesc Eli şi sunt dependentă de oameni! Şi, mai ales, nu vreau să mă tratez de acest “viciu”! Pentru că iubesc viaţa oricum, dar oamenii mă fascinează. Sunt “drogul” meu de când eram copil. Pentru mine, atracţia faţă de oameni e irezistibilă, iar plăcerea companiei lor e incomparabilă. Am deschis ochii în această lume înconjurată fiind de mulţi oameni şi am crescut minunandu-mă de gândurile, emoţiile şi faptele lor. Meseria mamei mele, cea de cadru medical într-un orăşel din provincie, a fost calea care mi-a permis apropierea de oameni în momente ordinare sau speciale din viaţa lor, în mijlocul comunităţii sau în intimitatea propriilor locuinţe. În copilăria mea, niciun joc şi nicio jucărie nu mă bucurau mai tare că mersul pe teren cu mama mea. Eram copil, deci percepută ca inofensivă şi chiar ignorabilă. Puteam astfel de văd, să aud, să încerc să înţeleg şi să simt varietatea tututor lucrurilor care mi se desfăşurau în faţa ochilor, ca într-un film care se turna atunci pe loc cu întâmplări adevărate şi în acţiunea căruia nu interveneam în niciun fel. Participam ca o elevă silitoare şi pasionată la cursurile unei şcoli a vieţii cu profesori precum empatia, răbdarea, curiozitatea de la care am primit lecţii frumoase despre acceptare, respect, solidaritate. Astfel am putut să păşesc în viaţă cu colegi precum încrederea, prietenia şi ajutorul.
Poate vă întrebaţi ce legătură au aceste amintiri cu fotografia. Nu, nu am făcut fotografii în acea perioada a vieţii mele, dar cu siguranţă acele experienţe m-au pregătit pentru fotografiile pe care încerc să le fac astăzi. Pentru că, fotografiind pe stradă, simt aceeaşi atracţie şi bucurie faţă de “drogul” meu ca atunci când eram copil. Între timp, uliţele mocirlite cu lătrăturile câinilor de după garduri le-am înlocuit cu bulevarde asfaltate şi claxoane de maşini ca fundal sonor, curţile caselor cu parcuri şi scări de bloc, interioarele locuinţelor cu restaurante şi alte spații publice. Dar oamenii sunt pentru mine la fel, adică tot fascinanţi şi unici. De dragul lor am ajuns să fac fotografie de stradă, să mă plimb prin oraş ore în şir şi să mă simt la fiecare pas ca în prima mea zi la acea şcoală de care v-am amintit mai devreme, adică emoţionată şi curioasă de ceea ce merită aflat şi uneori transmis mai departe, în cuvinte sau în fotografii.

Galerii web cu fotografii personale:
http://www.elidriu.ro
http://www.phototeam.ro
http://phototeamromania.blogspot.ro

De ce ai ales să faci fotografie de stradă?
Pentru mine fotografia de stradă a început odată cu plimbările foto organizate de Asociaţia “Bucureştiul meu drag” (http://www.orasul.ro). Am aflat astfel că fotografiile pe stradă se pot face şi altfel decât în calitate de turist aflat în vizită departe de casă. Plimbările prin Bucureşti împreună cu alţi fotografi mi-au permis să trec peste reticenţa de a fotografia oameni străini şi mi-au domonstrat că inspiraţia pentru o fotografie poate fi găsită oriunde şi oricând. Va mulţumesc d-le Andrei Bîrsan pentru drumul pe care mi l-aţi deschis.
Anii au trecut, iar fotografia de stradă a devenit o parte importantă din viaţă mea. Am cunoscut de-a lungul timpului alţi fotografi pasionaţi de fotografia de stradă, de la care am învăţat din “secretele” acestui gen de fotografie şi împreună cu care am încercat să “disec” din straturile marelui ei univers.
De aproape 3 ani sunt membră a grupului PhotoTeam a cărui activitate este cu precădere orientată pe proiecte de fotografie de stradă cu diverse teme şi cu abordări variate. Avantajul acestui mod organizat de lucru mi-a permis să învăţ că în afară de plăcerea de a fotografia, mai sunt necesare şi foarte utile experimentarea unor teme necomforme cu obiceiurile proprii, munca pe cont propriu, dar şi cea în echipă, respectarea unor cerinţe date şi a unor termene limită de predare a lucrărilor, încercarea lărgirii viziunii personale şi depăşirea mijloacelor familiare de abordare a potenţialelor subiecte. Le sunt recunoscătoare pentru toate acestea colegilor mei de echipă: Cornel Hlupina, Mirela Momanu, Dan Moruzan şi Oliver Merce.
Drept concluzie, nu cred că pot spune că am ales să fac fotografie de stradă, ci doar am aflat că pot face asta, mi-a plăcut şi am continuat. Drumul pe care am ales astfel să merg este unul lung, iar eu simt că mă aflu încă la început. Mă bucur însă că nu sunt singură pe acest drum. Mă intersectez frecvent sau chiar merg căteodată însoţită de alţi fotografi cărora le mulţumesc pentru companie şi susţinere.

Care sunt elementele cele mai importante care definesc Fotografia de stradă în opinia ta?
Nu cred în definiţii şi reguli, ci doar în lucrurile făcute cu dedicare, sinceritate şi cu intenţii bune. Acestea cred că sunt elementele cheie ale oricărei fotografii demnă de luat în considerare indiferent de genul fotografic căreia îi aparţine dar, în mod special, ale fotografiilor din categoria fotografie de stradă şi fotoreportaj. Restul elementelor sunt detalii: tehnică folosită, subiectul ales, stilul de lucru folosit, viziunea artistică s.a.. Cu siguranţă detaliile contează, dar nu trebuie să primeze ca importanță. Pentru mine contează mai mult să simt că la realizarea unei fotografii am făcut tot ce am putut face şi cât mai bine cu putinţă, că nu am încercat în mod deliberat să ascund sau să denaturez adevărul şi că nu voi folosi respectiva fotografie în vreun scop compromiţător.

Ce fel de tehnică de fotografie recomanzi şi care ar trebui să fie “kitul de fotografie” minim pentru fotografia de stradă?
Nu mă simt în măsură să fac astfel de recomandări. Cred oricum că “reţetele foto” se prescriu în mod individual, adaptate felului de a fi al fiecărui fotograf. Pot spune doar că eu m-am convins pe mine că nu aparatul foto contează, ci lipsa lui. Trăim vremurile în care putem face fotografii cu orice: telefoane, calculatoare, aparate foto de toate felurile, camere de supraveghere, ochelari sau chiar cu cutii de chibrit sau din satelit. Mai rău e atunci când nu ai acces la niciunul din aceste dispozitive de captat imagini. Pozele pe care nu le poţi face din diverse motive sunt poze ratate, restul sunt cel puţin o încercare şi poate uneori o opera de artă.
Odată depăşită grijă aparaturii folosite intrăm într-o sfera delicată şi anume cea a relaţilor fotografului cu el însuşi, cu ceilalţi oameni şi cu lumea înconjurătoare. Graniţele acestei sferei sunt variabile şi subiective, ţin cont de aspecte precum educaţia, cultura, experienţa, preferinţele s.a.. Din punctul meu de vedere, “tehnica” cu adevărat universală şi indispensabilă este cea a bunulu simţ.

Care sunt fotografii de stradă favoriţi?
Lista cu fotografii de stradă preferaţi de mine e lungă, dar mă rezum la trei nume doar:
1. Henri Cartier-Bresson pentru că a afirmat şi a demonstrat că “diferenţa dintre o fotografie bună şi una mediocră este o chestiune de milimetri”.
2. Vivian Maier pentru că ne-a convins că fotografia de stradă e o bucurie în sine şi nu un mijloc de a caută celebritatea sau succesul material
3. Martin Parr pentru ca poate fi tranşant fără să fie agresiv şi poate prezenta astfel realitatea într-o notă umoristică şi totuşi obiectiv.

Câteva imagini semnate Eli Driu:

Posted in Noutati and tagged , .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *