iulian ignat 2

Iulian Ignat

Câteva cuvinte despre tine..

Probabil are legătură strânsă cu sunetul prelung al declanșatorului, cu strălucirea metalică, cu mirosul tocului, cu felul în care tata mânuia masivul său aparat de fotografiat. Amator de fotografie, subiectele sale erau locurile prin care călătorea și familia. Fără să fiu împins de la spate sau instruit, am devenit, de-a lungul anilor, din ce în ce mai interesat, de la pozele cu colegii din școala generală la peisaje și răsărituri de soare. La un moment, am participat la un concurs cu peisaje și, după trei zile în care am văzut expuse toate fotografiile alea frumoase și colorate, am știut că vreau să fac fotografii în alb și negru cu oameni. Prima mea expoziție, „Sârba lu Nătălița” (2000), s-a bazat pe portrete și întâmplări surprinse în lumea rurală, în călătoriile prin țară. Au urmat expoziții legate de festivaluri de muzică, de spectacole de teatru sau de dans, de viața la mănăstire, iar singura mea expoziție de fotografie de stradă pare a fi „Venezia, pasaje, năluci, ocheade”, din 2011.

Site personal:
http://www.iulianignat.ro/news/

De ce faci fotografie de stradă?
Mi se întâmpla, așa cum bănuiesc că se întâmplă multor oameni, chiar și unora ce nu au pus în viața lor mâna pe un aparat de fotografiat, să văd, în spațiu public, anumite momente. Momente pline de intensitate, de emoție, de farmec, de miez. O privire, un gest, elemente care se aliniază ca rimele într-o poezie, lucruri care se întâmplă în mai puțin de o secundă și care nu se vor mai repeta. Să prinzi așa ceva într-o fotografie mi se pare în continuare ceva fabulos, apropiat de magie.

Care sunt elementele cele mai importante care definesc fotografia de stradă?
Habar n-am. Bănuiesc că există niște reguli, pe care nu le cunosc, și care ar putea fi foarte bine încălcate. Pentru mine, este la fel ca la fotografia de portret, sau alte tipuri de fotografie: trebuie să transmită ceva, o emoție, o stare, un indiciu către viața interioară, către pulsul subiectului. Strada, locurile publice, sunt locuri de joacă generoase, în care de multe ori se întâmplă lucruri mai fotogenice ca la un spectacol, oricât de bine ar fi acesta pregătit. Nu ai nevoie de acreditare, nu sunt ecusoane și restricții stupide. Poți ieși pe stradă cu ceva curaj, prinzi oameni vorbind, dând din mâini, trecând pe lângă tine, tragi 500 de cadre în 2 ore. Însă ai, la sfârșitul zilei, un cadru care să surprindă ritmul, farmecul unic al unei întâmplări sau al unui om?

Ce tehnică foto recomanzi (tip aparat, obiectiv…) Care ar trebui să fie “kitul de fotografie” minim pentru fotografia de stradă?
Nu îmbrățișez ideea că aparatul nu contează, că poți folosi orice aparat și fotografiile vor fi la fel de bune sau de proaste. Însă nu cred în existența unui aparat de fotografiat și al unui kit ideal, a unei soluții pe care s-o adopte toți amatorii de fotografie. Trebuie să cauți ce ți se potrivește, cu ce te simți bine în mâini atunci când ieși în public. N-ar strica să încerci mai multe variante până să afli. Eu mi-am dorit la un moment dat să fiu rapid, să am un aparat autofocus. Am ieșit șapte ani la plimbare cu monstrul, cu un animal de pradă. Partea bună, pe care am savurat-o din plin, e viteza, poți fi foarte rapid și asta ajută. Partea proastă e greutatea și faptul că sperie oamenii, care mă întreabă pentru cine filmez, și nu mă cred că nu sunt profesionist și că nu am nici un interes ascuns legat de ceea ce fac. De câteva luni, nu mai simt nici o plăcere să umblu cu tancul pe stradă, așa că am revenit la vechiul aparat manual. Mă simt bine cu el în mâini și asta contează. În plus, văd un pic diferit lucrurile, încadrările, momentele pe care le aștept.

Fotografi de stradă renumiți..
Bresson, Leonard Freed, Sergio Lorrain, Willy Ronis.

Câteva imagini semnate Iulian Ignat:

Posted in Noutati and tagged , .

One Comment

  1. Ultima fotografie este din Sibiu, 😀 “Vanzatorul de Cultura”. Felicitari pentru frumoasa munca. (y)

Comments are closed.